Marti 11 ianuarie 2011

A inceput adevaratul sezon al colicilor. Ma doare burtica si strig in gura mare, dar nu pentru mult timp. Sunt rezonabil. Mamica mi-a luat un medicament pentru colici (picaturi) de la farmacie si vad ca are efect, mai atenueaza din durere. In rest sunt un scump, spun cei din jur, gesticulez eu cu manuta spre animalele de jucarie pe care mi le pune mamica in sufragerie si mai nou, eu ma intorc in patut. M-a asezat pe o parte si eu am „aterizat” pe cealalta parte. Asta le-a incantat pe mama si pe bunica. E o evolutie, de la stadiul „static si ascultator” la cel dinamic si mai rebel. Mi-e dor de taticul. Ii voi mai recunoaste vocea dupa o luna? Ne asteptam sa vina dupa o luna, are examene… „Taticu’ unde esti? De ce trebuie sa fii plecat asa mult timp si stai cu noi asa putin?” Intrebari retorice… Viata e o lupta, trebuie sa ai rabdare, sa lasi de la tine cand e momentul, sa lupti cu esecurile si sa te bucuri de fiecare moment chiar si unul aparent banal.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.