Vremuri rosii (proza arhiscurta)

Şi atunci am făcut 3000 de tone de cartofi la hectar, iar el, 20.000. Prim-secretarul judeţului ne-a convocat la adunare generală. Supereroul, ca un păun, cu gâtul alungit şi cu privirile scrutătoare. Eu, Suberoul, pe culmile ridicolului. Obrajii-mi, doi cărbuni încinşi. În faţa insultelor, am îngăimat ceva, ducând pe umeri povara timpului. Afară mă aştepta Păunul. Îşi aruncase podoabele.

Nu fi fraier! Dă oamenilor 25% şi să vezi rezultate!

Eram dat la gazetă.

Şi azi, la un pahar acruţ, gustăm prietenia roşie a vremurilor apuse.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s