luni 25 aprilie 2011

Este a doua zi de Paste. Cu mic, cu mare, ne-am imbarcat in masinuta rosie a lui bunicul Jan si am purces la drum dis-de-dimineata. Unde mergem ? Mergem la Poduri, la bunici si la masa traditionala de Paste la strabunica Ileana. Vrednica femeie, strabunica asta! Am auzit atatea despre ea…a nascut sapte copii, i-a educat frumos si sanatos si acum o voi cunoaste si eu… Pentru mamica a fost dintotdeauna un model de gospodina si de om care a  infrunta si acum viata cu demnitate si curaj.

Am ajuns la Poduri!!!! Mamica aproape sare intr-un picior. Ceilalti calatori, taticul, bunica Mariana si bunicul Jan, sunt mai temperati. In sfarsit, spatiu, verdeata, pomi infloriti si felurite miresme, culori. La casa e o alta viata, te simti mult mai liber. Am stat noi un pic acolo la bunica Lenuta si la bunicul Nelu, mamica m-a schimbat in camera mica. Bunicii au facut foc, era cald si bine.

Dupa acest scurt popas, am plecat la strabunica Ileana. Acolo, toata familia, ca in filmele cu mafie…un adevarat clan. Toti s-au minunat de mine, ce copil frumos, ce dezvoltat si ce par lung am… am facut o impresie puternica. Ei sunt de parere ca seman mai mult cu taticul, eu cred ca se pripesc. Strabunica Ileana se mira cum de dorm eu in atata galagie si spunea ca sunt un copil bun. Am dormit si in casa la nanul Vasile si la nana Mioara. Eu m-au vegheat pe rand si nanul Vasile a ramas cu mine mai mult. Nu se mai satura privindu-ma. Statea langa mine si ii era parca teama sa ma atinga, o sfiala a omului care nu vrea sa strice picatura dumnezeiasca, bebelusul.

Parintii au stat la masa cu bucate alese: ciorba de pasare cum numai strabunica Ileana stie sa o pregateasca, cu ajutorul lui Fufu, sarmalute de se topeau in gura, gratar de miel, ied, porc, pasare, pasca cu orez, pasca cu smantana, cozonac. Au cinstit cum se cuvine. Masa a fost binecuvantata de un „Hristos a inviat!” cantat de toata lumea si de „Tatal nostru” rostit de nanul Bebi, dascalul familiei.

Mamica a mai vorbit cu verisorii si s-a simtit ca in familie.

La plecare a tras o fuga pana la marginea rapei din spatele casei, locul ei sfant, a tras aer puternic in piept si s-a umplut cu energie cat pentru cateva luni. Locul natal e balsamul sufletesc, e miracolul care te face sa poti merge mai departe.

Am plecat destul de repede si am gonit cu bidiviul rosu pe patru roti, inapoi, acasa. Eu transpirasem, parca facusem sauna, asa par ud aveam, si haine lipite. Dar parintii m-au infofolit la iesire si nu am racit. sunt un copil rezistent.

Asa s-a terminat a doua zi de Paste din viata mea. am stat si eu cu un ou rosu in mana si am facut poza cu mamica si cu taticul.  Mi-au placut primele zile de Paste si am cunoscut chipuri noi, am mers prin locuri noi. Vorba aceea, imi imbogatesc si eu orizontul…

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.