vineri, sambata si duminica 27-29 mai 2011

Această prezentare necesită JavaScript.

In aceste zile superbe de primavara, m-am alintat si rasfatat ca un belfer. Am avut musafiri: Maria, finuta parintilor mei, cea care locuieste in Iasi si mama ei, Elena, au venit la noi. De mult asteptam aceasta revedere. Maria mi-a adus o buburuza de jucarie si un dinozaur verde care e cam mare pentru mine in acest moment. M-am bucurat nespus de buburuza, e lucioasa, are bilute si imi place cand Elena o transforma intr-un aeroplan care aterizeaza asupra mea, eu bat din picioruse si ard de nerabdare sa ating buburuza. Ma distrez nespus. si Maria e foarte atenta cu mine, m-am luat in brate, ajutata de mamica si se si joaca cu mine. Are un soi de sfiala, totusi, ii e un pic teama sa nu faca ceva gresit si sa ma raneasca.

Sambata fetele au iesit cu mamica la Muzeul de Istorie si la Gospodina si eu am ramas cu doamna Carmen. Am stat cumintel si doamna s-a descurcat onorabil cu mine.  La muzeu ele au fost foarte impresionate de bordeieile din paleolitic, de sala cu arme si de multe alte obiecte. Au vizitat mai mult timp; muzeul de diversificat si au avut ce vedea. Apoi au mers sus la Gospodina si au admirat panorama orasului, impresionant, intr-adevar. Au facut poze, au luat un ceva de baut si au mai stat de vorba. La intoarcere au coborat prin padure, pe drumul amenajat. Ce frumos!!! Mirosul de rasina iti gadila plamanii si verdele intens iti patrundea in minte si in suflet si te „purifica”. Fetele si mamica aveau nevoie de o asa gura de aer proaspat si chiar s0au deconectat. Apoi mamica a venit acasa si fetele au mers la autogara sa-si ia bilet. Pleaca duminica, adica maine si vor sa aiba loc pana la Iasi.

Au ajuns si ele acasa la noi, nu s-au ratacit. Aici toate s-au ocupat de mine, m-au hranit, m-au schimbat si apoi iar la plimbare, de asta data cu mine cu carutul. Ne-am plibat pe aleile din apropiere, caci soarele ardea fara mila, desi era ora 17 cand am iesit. Am stat si in brate si am admirat natura si tot ce misca in jur si apoi am adormit si m-au asezat in carut. Ne-am intors in casa pe la 18:20 si am mai papat ceva, dupa care ne-am pregatiti de baita. Si m-am spalat corect, am facut multi stropi si am ras. Dupa putin timp Elena m-a adormit, caci mamica pregatea sa faca friptura cu cartofi la cuptor si mic in tigaia magica, toate un deliciu.

Era trziu, eu adormisem si Maria la fel. Eram cu totii frnti de osteneala si nu am mai putut vedea niciun film. Dupa ce s-au terminat bucatele de facut la cuptor, am adormit cu totii, rand pe rand.

Duminica au plecat fetele la Iasi iar noi am ramas sa meditam la clipele frumoase. Eu nu am plans deloc cu Maria si Elena, ele ma iubesc si au avut grija de mine.

Dupa-amiaza bunicii din Precista ne-au invitat la o plimbare la targul de arta populara „Lada cu zestre”  , eveniment cultural organizat in parcul de langa Ceahlau. Am mers cu masina pana la blocul strabunicului meu, Pimen si am facut cunostinta cu acesta. Tare s-a mai bucurat si el, a spus ca i-am intrat la suflet si ca ma va pastra meeu acolo. Ce m-a impresionat la el a fost emotia si respectul acordat acestei intalniri: s-a imbracat cu haine de sarbatoare sa ma intampine. A imbatranit strabunicul Pimen; e mai slab, mai rosu la fata si parca oboseala anilor i-a mai taiat pofta de viata. Mama il apreciaza mult pentru ca are preocupari intelectuale, religioase si are un suflet bun.

In sfarsit, iata-ne in parc. Eu ma simt ametit in carucior de viteza pe care o ia bunicul cu mine. Parca e o racheta gata lansata; acum e pe o aleie, acum pe alta, incat mamica si bunica ne-au pierdut din ochi. Bunica l-a sunat sa vada unde e si ne-a reperat astfel. Mamica se plimba cu bunica in spate, admira ceramica rosiatica, fluiere si niste mese din lemn, de toata frumusetea. Sunt scumpe dar merita. Si de-ar avea simt estetic toti bogatasii, tare bine ar mai fi!

Mamica a probt niste bluzite din in dar nu o avantajau croiala. Cei mari au cumparat turta dulce, apa plata si eu am dormit in tot acest timp. La final ne astepta strabunicul Pimen sa imi spuna „la revedere” dar eu dormeam. Sper ca mamica sa ma mai poata duce la el a il mai vad. Vreau sa ii fac o bucurie si o s-o rog pe mamica sa scoata pozele facute pe aparat si sa ii dam una.

Si asa s-a teminat o zi plina de evenimente atragatoare.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s