miercuri 7 septembrie-vineri 9 septembrie

In aceste zile am cam scos untul din mamica si din taticul. Am fost racit putin si se ridica febra la 38 de grade spre dimineata. Mamica era pe reduta si ziua si noaptea, incat s-a ales cu niste dragute de cearcane de toata frumusetea. In plus, m-a chinuit rau de tot si durerea de dinti, eruptia dentara. A spart un dintisor sus si ma durea foarte tare, ma lua prin somn, astfel incat nu am mai putut dormi zilele acestea la pranz. Am stat mai mult prin casa si asta m-a sacait si mai mult. Oricum, vineri m-am simtit aproape perfect. Nu mai aveam febra, asa ca mamica si taticul m-au scos afara la plimbare vreo ora si jumatate si eu nu mai puteam de bucurie. Ma uitam in toate partile, munceam din greu la scoaterea ciorapului dintr-un picior. Taticul mi-a aranjat ciorapul cu mestesug ca sa nu-l mai pot scoate din picior. Eu, copil istet ce sunt, l-am scos din piciorul celalat.

Vineri mi-au luat parintii masuta cu scaunel pentru a putea fi hranit si eu comod. Sunt foarte dragute. Asa de tare m-am bucurat cand m-au asezat pe scaunel, incat uitasem de durerea de dintisori. Aveam si mingea in brate si taticul mi-a facut o poza in asemenea ipostaza. O vom posta pe blog.

Mamica a inceput serviciul la scoala. Merge in activitate in fiecare zi. Cu ajutorul celor doi baieti, Andrei si Alexandru din clasa ei, a VII-a, a reusit sa aranjeze clasa pentru prima zi de scoala. Acum ea se organizeaza mai bine, e stapana pe situatie si are un aer de siguranta. Pacat ca nu se bucura de mai multa intelegere de la cei din jur, la cat efort depune si ziua si noaptea, ingrijindu-ma pe mine, ocupandu-se de treburile casei si de ale sale care tin de cariera. Dar nu te lasa, mamica! Nu uita de tine, nu te neglija in niciun fel! Cauta tu calea salvatoare si mergi tot inainte!

Poate va intrebati cu cine am ramas diminetile cand mamica a mers la scoala. De mine a avut grija doamna Carmen. Stie cum sa se comporte cu mine si ma simt bine in prezenta ei. Am mare noroc de ea, dar si ea de noi.

Am pasit sprijinit in fiecare zi, am mai vorbit in legea mea. Pe hipo nu am mai stat demult si e cazul sa mai insiste cu mine daca nu vor parintii sa port pampers pana la doi ani, cum e moda acum printre bebelusi.

Pe burtica am stat dar nu prea mult, deoarece, atunci cand vad ca nu pot merge de-a busilea, ma intorc pe spate. Sunt mai comod, nu imi place sa ma stresez fara folos.

Mamica e tare mandra de mine. Mi se inverzesc ochii pe zi ce trece. Cred ca voi avea  culoarea ochilor ei. Era interesant sa imi ramana culoarea albastru, ca ochii taticului meu, dar si asa este foarte bine.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s