luni 6 februarie 2012

Oh, draga blogule, de când nu a mai trecut mamica mea pe la tine… chiar mi-era dor! A promis ca va mai scrie despre evenimentele importante din viata mea dar nu chiar in fiecare zi si asta face sa se destrame un pic din magia jurnalului…

De o saptamana si ceva, aproape doua, stau in casa, mic, ingramadit si plictisit. Afara e un ger cumplit, de cod portocaliu si ninge si iti ingheata si limba in gura, mi-a descris mamica: ” Nu poti iesi afara, andrei, iti ingheata funduletul!” Si atunci ma resemnez, joc fotbal cu mingile mele, alergand dupa cate 3-4 o data, ma uit pe cartile mele cu animale, cu povesti, mai arunc o privire si stric ce construiesc altii din cuburi, ma uit la Baby Tv si incerc sa imit cat mai bine acel ras mefistotelic al oamenilor de zapada. Mamica e exasperata de acest ras, dimpotriva, taticul ma incurajeaza si zambeste satisfacut cand ma aude…

Azi am cazut pe spate cu tot cu premergator, mamica era langa mine dar se intorsese un pic. Eu m-am fortat si am stat mai mult pe spate si premergatorul si-a pierdut echilibrul. Am cazut cu totul, m-am lovit la cap, m-am speriat foarte tare si mamica s-a speriat si ea. ERam doar noi doi acasa, taticul iesise ca sa-si amane biletul spre Iasi. Mamica m-a frectionat, tremura si sufletul in ea de frica si a reusit sa ma faca sa-mi revi din spaima impreuna cu taticul care tocmai intrase pe usa cand eu tipam ca-n gura de sarpe.

Nu sunt bune aceste lovituri si sper sa iau cat mai putine sau chiar deloc de-acum incolo.

Taticul e blocat aici, in Piatra-Neamt si noi ne dam coate si priviri cu subinteles, nu mai putem de bucurie. Ne mai rasfata si el pe-amandoi ca ne-ajunge de-atata singuratate! El ma ia in brate, ma face avion si ma gadila de rad in ecou. Si cand sa adorm, tot nu prea pot cu el, ma face sa rad asa de tare, ca imi fuge tot somnul. E nostim taticul si eu ii raspund cu un zambet larg, incat nu poate sa stea serios in fata mea. Ce mai, facem o echipa de milioane. Dar nici pe mamica n-a uit: mereu o strig si ma alint in bratele ei.

Cam aceasta este atmosera unei nopti albe, tarzii de iarna.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s