marti 6 martie 2012

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Azi am fost calatorul vesel. Am mers cu mamica, bunica Lenuta si cu bunicul Jan la Bacau la control. O data la trei luni merg la o doamna doctor pediatru , un adevarat profesionist, pentru a vedea daca ma dezvolt normal. Si am iesit chiar foarte bine: am 83 cm, sunt chiar inalt pentru varsta mea, am 11 kg 170 grame, potrivit, nici prea gras, nici prea slab. Sunt un copil sanatos, energic, ambitios, care fac scandal si plang cand sunt deranjat si cand ma enerveaza strainii.

Doamna doctor mi-a mai prescris si o schema de introducere a laptelui de vaca, cu cereale pe baza de orez si roscove sau banane si cu Nan 3, a sfatuit-o pe mamica sa imi dea in continuare calciu, pikovit si vigantol, fara lunile de vara. Tratamentul la ochisor (mi-a curs putin, o conjunctivita usoara) se va continua pana joi.

Acest control a potolit toate spiritele incinse din pricina faptului ca, la prima impresie, sunt prea slab si ca mamica e mai catolic decat papa in privinta alimentatiei. Nu e adevarat! Mama mea vrea ca eu sa cresc sanatos si nu iese din cuvantul medicului pediatru de la Bacau, sa fie clar la toata lumea! Pentru viata si sanatatea mea, mamica se lupta pana in panzele albe cu toti oamenii si cu toate mentalitatile lor!

Dar sa revenim la Bacau. La cabinetul doamnei doctor Popa, cea care m-a scos din burtica, eu m-am simtit stingher un pic, la inceput. Doamna Popa m-a vazut si a spus ca sunt u copil foarte frumos si dezvoltat normal si a primit cu bucurie buchetul de trandafiri cu lalele, daruit de mamica. A vorbit cu bunica si cu mamica si aceasta revedere a fost ca intre niste vechi cunostinte.

Bunicul Nelu a fost foarte incantat cand a auzit la telefon ca eu sunt asa lung, seman cu el la lungime…Si taticul meu a fost multumit cand a auzit ca sunt bine, el imi transmite unde pozitive din departare, de la Bucuresti. Eu as vrea sa imi trimita toate urarile direct, pe calea imbratisarii, nu pe calea mesajelor verbale auzite la telefon… „Taticu’, vino odata la noi ca ne-am cam saturat de cand asteptam…”

Dar sa va mai spun ceva nostim despre mine. In masina am inceput sa imi exteriorizez latura mea generoasa: „Bunica, te ajut eu! Te hranesc eu cu putuleti si te scutur eu de firmituri!” Am inceput sa ii dau cate un pufilete in gura bunicii si o scuturam de zor de firmituri. Am vazut cum a facut ea prima data si am imitat si eu.Toti radeau incantati de isprava mea – primul gest matur de afectiune fata de cei dragi!

Am ajuns cu bine acasa si , de emotie, nu am mai putut dormi deloc dupa-amiaza, in masina. Tarziu am adormit, mangaiait de noua voce a cerealelor de orez cu roscove si de vocea reala a mamicii dar si a bunici mele.

Noapte buna tuturor si de abia astept sa mai cresc, sa merg mai bine pe picioarele mele si sa va intalnesc!

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s