Şcoala noastră cea de toate zilele

Pentru cadrele didactice, şcoala reprezintă o a doua familie: aici ne desfăşurăm o bună parte din timpul zilnic, gândim, simţim, încercăm să luptăm cu ideile preconcepute, cu mentalităţile elevilor şi ale părinţilor, să modelăm caractere care să facă faţă unei societăţi din ce în ce mai haotice.

Şcoala ar trebui să reprezinte o familie şi pentru educaţi. Din păcate, pentru mulţi elevi, chiar dintre cei silitori, această instituţie a devenit … o închisoare. Este afirmaţia lor. De ce? O parte dintre ei nu ar clipi dacă şcoala ar arde sau ar fi devastată… Sunt afirmaţii cutremurătoare, descurajatoare, care le aparţin.

Să fie de vină sistemul „îmbâcsit” al programelor şcolare care nu îţi lasă timp de respiro în cadrul unor activităţi extraşcolare utile şi plăcute sau exagerata teoretizare, mult prea diferită de practică? Să căutăm nod în papură acelor duri ai sistemului educaţional, cadrelor didactice care nu predau şi cu sufletul, ci doar noţiuni într-un limbaj presărat cu stereotipii? Să dăm vina pe însăşi sacietatea care promovează violenţa, nonvalorile prin intermediul  mass-mediei, oferind tinerilor false modele? Să fie din pricina salariilor puţin motivante ale dascălilor?

Ar trebui să avem grijă mai multă de elevii noştri, să îi răsplătim mai bine pentru performanţele lor, pentru faptul că se implică în proiecte, concursuri de anvergură, să existe fonduri care să asigure premii…, să fie promovaţi în comunitate. Elevul zilelor noastre aşteaptă şi o răsplată materială, fie că vrem sau nu să o recunoaştem.

Nu putem să îi lăsăm în voia crivăţului-destin, care suflă dintr-o altă direcţie spre învăţământul românesc, nu trebuie să fim comozi şi copleşiţi de pesimism… Dacă noi predăm „steagul alb”, atunci elevilor ce rămâne să le mai cerem? Nu ii putem uita pe facebook sau pe messenger, în iureşul abrevierilor şi al expresiilor din ce în ce mai colorate…

Să încercăm să înţelegem şi punctul lor de vedere şi să căutăm metode, soluţii, activităţi căre să le incite curiozitatea, imaginaţia şi spiritul competitv.

Fiind uniţi şi conlucrând la bunul mers al sistemului instructiv-educativ, vom avea  şansă pentru a salva EDUCAŢIA!

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Şcoala noastră cea de toate zilele

  1. Cristina zice:

    Parintii sint cetateni liberi si nu sint responsabili in fata scolilor. Dimpotriva, scolile, cu intreg sistem al invatamintului, sint responsabili in fata parintilor. Profesorii au impresia gresita ca este de datoria lor ca sa lupte cu mentalitatile parintilor. Parintii sint cei care au datoria si responsabilitatea ca sa modeleze caracterele copiilor lor. Profesorii care cred ca este datoria lor o fac din aroganta, nu isi cunosc rolul lor. Atita timp cit statul monopolizeaza invatamintul, Romania nu va avea o societate educata.

    • nelutica zice:

      Ca cetăţeni liberi, părinţii sunt responsabili faţă de şcoală, deoarece ei sunt primii care încep educaţia copiilor. Şcoala o continuă şi apoi acest proces este urmărit pe tot parcursul vieţii. Părintii semnează un contract cu şcoala, prin care li se aduc la cunoştinţă beneficiile şi atribuţiile fiecărei părţi. Este o reciprocitate, atât părinţii cât şi dascălii sunt responsabili unii faţă de alţii şi, în special, faţă de copiii şi elevii lor. Sunt cazuri când un elev manifestă mai multă înţelegere faţă de şcoală decât propriul părinte, alteori, opinia superficială a unor anturaje este mai puternică şi poate distruge ceea ce încearcă să creeze nobil şcoala în sufletul şi în mintea elevilor. Dacă familia şi şcoala ar fi mai unite şi nu două tabere adverse, cum sunt de multe ori, elevii ar privi educaţia dintr-o altă perspectivă şi şcoala nu li s-ar mai părea o piatră de moară.
      de asemenea, niciun părinte nu e obligat să-şi dea copilul la o şcoală de stat dar acesta nu înseamnă că ar trebui să existe numai instituţii de învăţământ particulare. Ţara e liberă, cetăţenii sunt liberi şi pot lua decizii arbitrar, numai să fie spre binele lor şi al copiilor.

    • Cristina zice:

      Gresit! Ca cetateni liberi, parintii nu sint responsabili fata de nimeni altcineva decit familia lor. Nu, aceasta este mentalitatea comunista de care trebuie sa scapam! Parintii nu semneaza un contract cu scoala, ci scoala semneaza un contract cu parintii. In Romania nu exista scoli particulare, absolut toate scolile sint controlate de stat.

      Tara nu este libera, cetatenii nu sint liberi, aici este problema. Dovada? Ce se intimpla cu copilul al carui parinti decid sa nu-l mai dea la scolile de stat si sa-l educe acasa? Aici se vede indoctrinarea!

      • nelutica zice:

        Dumneavoastră ar trebui să vă ţineţi copiii acasă şi să le faceţi „home education” şi să nu îi duceţi într-o instituţie de stat să se contamineze. Stimată doamnă, educaţia nu se face numai acasă… poate într-o zi ceva vă va determina să înţelegeţi asta.
        Mi-aş dori să aud ce aţi răspunde dacă propriul copil v-ar întreba
        într-o zi: „Mami, de ce merg eu la şcoală?” Nu cred că i-aţi răspunde: „Nu ai încotro!” V-aţi trăda propriile principii.

      • Cristina zice:

        Dovada ca cetatenii romani nu sint liberi.

      • nelutica zice:

        Comod din partea dumneavoastră să puneţi la zid un sistem şi o ţară în care nu mai locuiţi. Dacă vă educaţi copiii acasă, alegerea vă aparţine, dar judecaţi superficial un sistem pe care, se vede că nici nu îl înţelegeţi şi nici nu faceţi parte din el. S-a dovedit şi încă este valabil că şcoala românească a scos tineri performanţi la informatică, matematică şi, în general, elevii români au o cultură generală mult mai solidă decât a altora din străinătate. Eu vă sfătuiesc să nu mai fiţi atât de radicală şi să recunoaşteţi că aveţi o opinie pe care încercaţi să v-o susţineţi şi cam atât. Restul se pierde în generalităţi.

  2. Cristina zice:

    Exact asta fac. 🙂 Dar asta pentru ca nu traiesc in Romania! Daca as trai in Romania nu as putea face asta, pentru ca guvernul vrea sa indoctrineze cetatenii, nu sa-i educe. Educatia trebuie sa se faca sub controlul si autoritatea parintilor. Trebuie sa intelegeti ca guvernul nu are absolut nici o autoritate asupra mintii copiilor nostri.

  3. Cristina zice:

    Cum as putea judeca superficial un sistem in care am crescut si in care am fost indoctrinata. Cum as putea sa nu judec acest sistem cind vad ca inca scoate oameni indoctrinati care cred ca rolul profesorului este acelasi cu rolul parintelui si ca profesorul „are datoria” sa lupte cu mentalitatile parintilor si sa formeze caracterul unui copil. Cum sa-l formeze, pe baza a carui standard? Al guvernului? Cine are dreptul ca sa decida cum trebuie sa fie caracterul unui copil??

    Da, asta este opinia mea, care are dovezi ca este cea corecta. Statul nu are dreptul sa controleze libertatea intelectuala a cuiva.

    • nelutica zice:

      Dacă aşa judecaţi, este bine că aţi plecat şi ar fi şi mai bine să vă vedeţi de propria viaţă şi să nu mai emiteţi false judecăţi de valoare. S-ar putea ca cineva de acolo chiar să creadă ceea ce spuneţi şi aţi induce pe toată lumea în eroare. Fiecare să îşi dea cu părerea mai straşnic la ceea ce se pricepe.

      • Cristina zice:

        Judecati false? SUA recunoaste acest drept al parintilor. Sint peste 2 milioane de copii educati acasa si facultatile recunosc ca sint mai bine pregatiti decit cei din scolile de stat. Cine pe cine duce aici in eroare??

        Fata mea cea mare a fost acceptata la facultate cu diploma semnata de mine, mii de copii o fac in fiecare an! Se pare ca eu sint cea care vorbesc la ce ma pricep, dar dvs. nu.

      • nelutica zice:

        Greşeala pe care o faceţi este că dumneavoastră comparaţi un sistem de învăţământ cu altul şi aţi vrea ca ambele să fie identice. Fiecare dintre ele îşi are propria tradiţie, cultură, viziune şi ceea ce poate fi benefic în SUA ar eşua lamentabil dacă nu s-ar adapta învăţământului românesc. Deci, toate afirmaţiile dumneavoastră nu fac decât să ducă la concluzia că judecaţi superficial şi rămâneţi mulţumită cu educaţia din SUA, ceea ce pare suficient.

  4. Cristina zice:

    Nu, principiul este acelasi: guvernul nu are nici o autoritate asupra mintii copilului, nu conteaza ca acesta se afla in Romania, SUA ori in China. Parintele, prin definitie, are autoritatea si datoria sa se ingrijeasca de educatia copiilor lor, fara interventia guvernului. Parintii au aceasi datorie peste tot in lume.

    • nelutica zice:

      Chiar sunteţi amuzantă cu afirmaţiile dumneavoastră radicale dar cam exagerate. Fiecare părinte are dreptul să îşi dea copilul la ce şcoală doreşte sau să îl ţină acasă, dar, totuşi chiar şi educaţia părintelul e limitată şi ar priva copilul de un specialist care ar fi mult mai înzestrat într-un domeniu şi l-ar învăţa mult mai multe pe copil din acest punct de vedere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s