Serbarea lui Andrei

Această prezentare necesită JavaScript.

IMAG0125_BURST010

Motto: „Moş Crăciun pe o cărare/ Fuge pe la fiecare/ Îţi dă daruri şi dispare/. Unde fuge, unde pleacă?/ De ce nu mai stai oleacă?/ Unde-i casa lui curată/ Cu geamuri de ciocolată?/ Dragi copii, într-o secundă,/ Cine poate să-mi răspundă? ”

Iată, aceasta a fost poezioara mea pe care am spus-o la serbare.

A fost o zi emoţionantă: prima serbare din viaţa mea.  Lume destul de multă: copii, părinţi, elevi asistenţi ai doamnei educatoare. Iar doamna, ca o zână, cu o fustă roşie, lungă şi o bluză albă, strălucitoare, ne-a coordonat frumos şi ne-a încurajat pe tot parcursul programului.

La început am fost chiar foarte sâcâit, deoarece nu-mi plăcea mantia cu beteală de Crăciun, apoi am intrat în joc, am dansat şi eu, bătând ritmul doar din picior, am fost atent la colindele şi la poeziile spuse de colegii mei, la jocul cu Capra, cu Căluţii.

Pentru cei mai sensibili, care ardeau de nerăbdare să verse o lacrimă, au fost poftite pe scăunel, în faţă, mămicile şi astfel am beneficiat de grija mămicii mele pe parcursul serbării.

Tăticul se foia, să prindă unghiul cel mai bun ca să facă poze şi să mă surprindă în diferite ipostaze. Şi i-au ieşit câteva foarte reuşite.

Dar nu mă întrebaţi cum am reacţionat când a venit Moşu’?

Nu mi-a fost frică deloc, ba atunci când eram în braţe la el, i-am spus că eu credeam că e mai greu. Acasă, când stăteam cu mămica, am întrebat-o de ce Moş Crăciun nu este mai mare… În mintea mea era un uriaş din basme. Oare m-a dezamăgit puţin?

I-am spus poezia destul de clar, am refuzat microfonul, sub pretextul că îl voi folosi mâine. Tactica amânării, spune tăticu’.

M-am descurcat de minune şi am primit multe aplauze. Au mai fost câţiva colegi care au spus bine poezia şi Moş Crăciun ne-a răsplătit pe toţi cu cadouri.

La sfârşit am servit prăjituri, eu am rămas cu tăticul, căci mămica plecase la şcoală la ore.

Am desfăcut toţi cadoul şi ne jucam cu avionul şi cu farfuria zburătoare, gen robot, toate primite în dar.

Ce frumos a fost, va rămâne un moment preţios pentru acest jurnal şi în primul rând pentru mine şi pentru familia mea!

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame
Galerie | Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s