Reflecţii din OZN

S-a prelins ca un abur

pe miraculoasa Planetă Albastră

cu o ventuză m-a atins prieteneşte pe umăr

şi

doi ochi incandescenţi, roşii, verzui,

m-au ars cu adevătul lor:

-Poţi aduce talazurile mării şi lumina lunii în deşert,

Poţi lua de mână speranţa, să o arunci în sus, ca pe o minge,

Poţi egala talerul balanţei

dintr-o privire

dar nu te poţi vindeca de zâmbetul acela de înger

care îţi strigă

„mama”

odată cu prima geană a dimineţii,

o Hagakure a ta

care îţi aduce suliţa tatălui

la picioare

şi îţi dă aripi

să zbori

în ROŞU

în neant.

OZN

Oful Zidirii, Neidentificat…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s