În era digitală

Cine suntem noi?

  • Atenție, se închid ușile!

Metroul pornește hotărât, scrâșnind ușor. În vagon, liniște. Privesc. Oamenii sunt cufundați în lumea tehnologiei comunicaționale. Stau aliniați, cuminți, conectați la mobilul personal, unii cu căștile pe urechi. Nimeni nu se uită la nimeni.

Pe scaune stau unii lângă alții și totuși, atât de departe, atât de absenți…

Alte situații frecvente, din păcate: mulți tineri, dar și oameni între două vârste, grăbiți, în iureșul treburilor cotidiene, pe stradă, dar cu ceva de ascultat în urechi pentru deconectare.

Peste o săptămână…undeva, în casa unuia dintre verișori, la țară, într-un ambient de poveste, iarna.

S-au întâlnit băieții, verișorii, unul de opt ani și jumătate, celălalt, cu nouă luni mai mare…

Sunt atât de fericiți! În sfârșit, se vor juca unii cu alții!

Părinții îi lasă în legea  lor și vorbesc între ei…

La un moment dat, băieții sunt rugați să coboare de la etaj. Coboară: primul cu o tabletă, altul cu nedespărțitul prieten, mobilul. Fiecare joacă alt joc, unul lângă altul, dar în lumi diferite. Ba incă…cel mare joacă în alt clan, cu alți doi verișori de peste drum care stau aproape toată ziua în casă. Nu mai au timp sa se vadă față-n față, să mai schimbe o impresie, ci virtual, ca prieteni de joc.

Afară e o magie în alb. Copaci în straie imaculate, o pârtie care i-ar primi cu brațele deschise pe copii. Dar aceștia sunt ocupați, prea ocupați să piardă locul I în clanul virtual.

  • Hai la sanie! Ieșiți din casă, nu e prea ger!

Mai aveți cinci minute să părăsiți ringul de mobil sau de tabletă!

Copiii sunt îmbufnați. Cu toate somațiile, nu se desprind din lumea internetului, până când o mamă și un tată le iau “inamicii” din mână. Treziți ca dintr-un vis, copiii se îmbracă repejor și fug spre pârtie.

După vreo oră de distracție, vin cu roșul în obraji și în privire, cu o poftă nebună de mâncare și de comunicare.

Acum sunt interesați și de jocurile reale, de tipul: Nu te supăra, frate, în 3D, Adevărat sau Fals, Monopoly, Jocul proverbelor – jocuri care îi ajută să comunice real, să schimbe opinii, să își îmbogățească și cunoștințele.

Cât despre citit, socotit, cei doi copilași trebuie impulsionați de fiecare dată…până își iau elanul, apoi se delectează  și cu astfel de activități. Și sunt primii în clasele lor!

Astfel de situații de noncomunicare observăm în fiecare zi: în vacanță, după ore, acasă, în pauze, în anturajul de prieteni, în rândul copiilor, dar și în rândul adulților.

Am uitat să ne privim, să ne întrebăm dacă ne este bine sau rău, să privim cerul sticlos și rece sau posomorât ori de peruzea. Copiii nu prea mai știu ce subiecte să abordeze când se întâlnesc, cum să se mai joace în lumea reală, cum să empatizeze…

Și cine e de vină? Societatea supertehnologizată? Părinții care își lasă copiii în grija netului?

Educatorii care nu știu cum să se apropie de elevi, să îi întrebe și de suflet, nu numai de lecții, timpurile acestea accelerate, era digitală?

Cred ca noi, adulții, ar trebui să fim mai atenți la interiorul ființei noastre și al copiilor noștri. Cât sunt mici să le facem un program care să îi disciplineze și să îi păstreze sănătoși fizic și mental. Să se joace în aer liber, unii să meargă în tabere, să practice un sport, să povestim ce ne-a plăcut în fiecare zi, ce i-a fascinat dintr-o poveste etc.

Să îi lăsăm și în lumea lor, se înțelege, dar să nu îi uităm acolo!

 

Prof. Dr. Elena Simionescu

Școala Gimnazială Nr. 8 Piatra-Neamț

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s